La cafea cu fericirea-n vaza

Cuvantul "fericire" este magic! Te momeste sa dai click, iti promite tot si iti da nimic. In goana framantata in tropot de migrene - dupa fericire, uitam sa traim momentul asa cum vine el. Nici eu nu sunt altfel: cu un picior in trecut, efemer in prezent si cu ochii spre viitor - iaiiii! De ceva timp insa, simt gustul cafelei altfel ( am trecut pe zaharina - na), si imi dau seama ca asa cum sunt acum - nu am fost si nici nu o sa fiu. Intrerupem programul liric pentru o observatie: (din alte bloguri - citire) - cand folosesti cuvinte "mari" in fraze fara sens - nu te gandesti ca mai sunt nebuni ca mine - cu mare drag de litere - care cunosc ce anume defineste un cuvant sau altul - si te faci dracului de ras? Trebuie sa poti sustine - fara ridicol - imaginea "complicata" pe care o tesi ca paianjenul fara cap - in public. Cred ca trec la zahar in cafea! O fi laptele de vina? In alta ordine de idei - cred ca multi vecini sunt in concediu si au ramas in oras ca sa asculte muzica de dimineata - tare si cu geamul deschis. Cel putin trei ascultatori de mare si inalt calibru azi. Razbat pana in dressing diverse tanguiri de love: " I don't wanna lose your love", " Are you the one?", "Babyyyyyyy", etc. Pe fond de cetatenesc de:" da-te-n .....mea" - din inima racnit de betivul cartierului - prezent - cum altfel - langa blocul meu. De asta zic eu ca fericirea este in prezent! Inchei intr-un Pavarotti unleashed inaltandu-se spre lustra - inteleg ca este un pop-boicot al unui intelectual zbuciumat. Interesant duel - sa vedem cine cedeaza sau castiga. Eu imi beau cafeaua gustand fericirea de a trai in prezentul meu de gratie si fericire plin. La sfarsit doua lucrari despre fericirea de a avea vecini :)