Pranzul de duminica

Mai avem timp de asa ceva? ( cred ca tot de tema "ganditul dauneaza" - ma leg cumva) Acum sa ne gandim - facem un efort - cati mai tin mesele in familie - macar duminica? Ca oricum duminica nu iesi la plimbare ( de la mama citire: "duminica, draga mea - ies doar soldatii si servitoarele") Acum nu cred ca sunt asa o nostalgica intepenita in timp, pentru ca am "eludat" cu spor mesele astea, parte din comoditate, parte din "hai ma lasi - ce sa-ti spun?" Dar! Dar - poate ca nu sunt rele - ma rog, daca nu mai ai familie - poti inlocui cu prieteni apropiati ( ca stim cu totii - uneori sunt adevarata familie). Poate sunt bune mesele astea - sa-ti mai linistesti gandurile de peste saptamana. Exista si niste reguli la astfel de mese: nu vorbesti de boli, necazuri personale si neimpliniri. Si cred cu tarie ca trebuie sa fie mesele astea - undeva acasa la cineva - pentru ca altfel se poate impune eticheta. Si mai scoti si tu tacamurile alea, tavile si tavitele, si devine mai personal si mai cald. Si in plus mai simti ca apartii unui "clan" - ceea ce nu este rau din punct de vedere psihologic. Iar discutiile sunt usoare si fara pretentii mari - adica nu gandesti - doar te relaxezi. Zic. Cancanuri din alte "clanuri" - iata subiecte ce pot fi abordate pentru un plus de savoare. Discutiile serioase se pot purta in doi sau trei - dupa masa - la un pahar de coniac ( sau ce naiba doresti tu) si nu la masa pranzului - ci in fotolii. Imi pare de prost gust sa ramai la masa aia dupa desert. Cred ca acum isi inchipuie unii ca am si un guleras de dantela scrobita, in timp ce scriu :) Hai duminica frumoasa! Si - iar o lucrare fara legatura - pentru cei sofisticati :)