ca sa nu avem vorbe

este o iluzie sa crezi ca scriu despre dor, dragoste, neliniste, acceptare, respingere, samd - fiind implicata sufleteste - in prezent - traind - ca sa zic asa - "fiorul"! nu prietene - cand sunt implicata - nu-mi iese 😊 cand pot analiza si ritma fraza - simt doar "fiorul" cuvantului rotunjit, rostogolit pana isi gaseste locul, un fel de melodie - daca vrei - care sa-mi incante mie auzul interior. imi place sa scriu - este la fel de linistitor - dar mult mai interesant - ca tricotatul! cele mai bune lucrari de pictura si grafica - mi-au iesit cand nu aveam "fiorul" in cap! contrar convingerii ca artistii creeaza bine la disperare si amor devastator - pana acum nu am intalnit pictor sa o "arda" intr-o arta nemuritoare cand simte disperarea adanca, amorul pardalnic si neimpartasit si altele de gen! foamea - cand iti este foame pentru ca nu ai mancat sau nu ai ce manca - asta da! foamea asta da "lucrari" de arta vizuala chiar foarte bune!  asa ca lasati suspiciunile despre sufletul meu "trist" de artist subtire si sensibil. cand sunt cu adevarat sensibila - nu scriu si nu pictez. scrierile mele sunt placeri pe care le traiesc abstract - fara sa ma refer la persoane, locuri, emotii provocate..... pentru ca, in general, m-ar apuca dracii si nu ar mai iesi frumos! ele sunt - da - emotii! dar sunt emotii filtrate, curatate, prelucrate, imprumutate de la o situatie la alta - scrierile mele sunt produsul finit iesit din "fabrica" de prelucrare. si asta implica munca - nu plutire in sentiment! asta asa.... ca sa stiti.😈 P/S suntem mai multi - aparent - sensibili si subtiri - dar v-ati tavali in chinuri sa aflati cu cat cinism practica unii - frazarea "nefericirii" pe Face-book. eu o fac din placerea lucrului frumos!