Every single day!

Ii urmaream miscarile cu incantare. Imi plac oamenii care se misca lin si inteligent. Cand era acolo - parea ca fusese din totdeauna - cand pleca - realitatea se fragmenta. Bratele aveau ceva din aripi: puternice, lungi, calme ( asta este: de la prima privire am suspectat ca avea aripi - pot sa jur ca auzeam din cand in cand fosnetul lor) si ( nu pot sa scot din cap chestia asta). Un amestec interesant se ascundea in penele acelea. Putea deveni anonim pana la uitare si putea, la fel de bine, sa fie "miezul" din poveste. Ingrozitor de timid - nu cred ca am mai intalnit pe cineva asa - dar! - dar stia sa prinda si sa guste pana la capat momentele frumoase. Stia sa recunoasca clipa perfecta si o traia cu patima, gustand-o pana la epuizare cu toate celulele. Cand era fericit - nu grabea lucrurile - gospodareste indesa fericirea prin toate buzunarele - atent sa nu ramana vre-o farama ne-stransa. Era cald si bun, ma simteam protejata si parte a ceva - habar nu am ce - dar era un ceva in doi - ceva rar, scump si chivernisit precum sofranul! Apoi m-am speriat - enervat - si am uitat. Toate astea nu le-am stiut atunci ( le-am imprimat doar in memorie - fara comentarii), si azi ....
- azi imi lipseste din fiecare zi.

 The Lovers, Rene Magritte